Iată-ne iarăși pătrunși de cea mai romantică sărbătoare a anului, sau cea mai comercială, (potato-potato) și ca în fiecare an constant cu tristețe că tot bate vântul în materie de comedie romantică prin ofertele cinematografice americane, deși în mod cert există apetitul publicului – Anyone but You, un film care și-a ratat maiestuos campania de marketing a recuperat de vreo zece ori investiția. Așa că de data asta pisica vă recomandă niște romantisme de la prietenii mei sud-coreeni și nu, nu includ niște oameni muribunzi de cancer, nici criminali și nici violențe. Pentru prima (și probabil ultima) oară vă garantez că e cu happy ending!
Love Fiction (2012) reg.Jeon Kye-su
Probabil una din ultimele comedii romantice în stilul prin care a devenit industria locală cunoscută în anii 2000, producții fără perdea, poleială sau buget, ca My Sassy Girl sau Sex is Zero, mult mai șarmante și cu acel aer (cel puțin în occident) de filme gonzo care acum a fost înlocuit de distribuții pline de cei mai cunoscuți idoli de matineu. În Love Fiction vedem actori care în acel moment erau foarte cunoscuți (filmul fiind chiar o perioadă câștigătorul anului la încasări), dar atât Gong Hyo-jin cât și Ha Jung-woo și-au lansat carierele cu filme independente, lucru ușor de observat și aici. Punctul central nu este acțiunea, o narațiune dezlânată despre etapele unui cuplu, ci personajele, un scriitor obscur care în căutarea muzei se îndrăgostește de o distribuitoare de film care îi dărâmă toate așteptările și preconcepțiile despre femei și amor. Nu-i cu manix pixie dream girl, e cu manic depressy nightmare boy.
Very Ordinary Couple (2013) reg. Roh Deok
Cum poate fi romantic un film despre o despărțire? Secretul acestei producții stă în mare parte în structura narativă, rama poveștii find un documentar despre angajații unei bănci, toți cu diverse probleme amoroase, încrengături la și pe lângă birou și multe scandaluri. În centrul demenței îi găsim pe Lee Min-ki și Kim Min-hee, pe care sigur o știți din The Handmaiden, doi colegi care tocmai s-au hotărât să rupă pisica, la figurat, că la propriu se rup laptopuri și fețe. Dacă vreți mai mult să râdeți de ale drăgostelii valuri și ce se întâmplă când nu e prea sănătoasă la cap, ăsta e filmul pentru valentinii voștri. Este, de-altfel, și antidotul perfect pentru cei care cred că n-au nimic cultural în comun cu sud-coreenii.
Love 911 (2012) reg. Jung Ki-Hun
Trișez puțin și vă recomand o melodramă, chiar în registrul de care vă pomeneam mai sus ca antiteza lui Love Fiction: actori de blockbuster, buget mare și mare lustru. Ca orice alt film coreean însă Love 911 se mulează cameleonic pe genuri, având multe momente reușite de comedie romantică – preferatul meu include un camion cu pui de găină și Ma Dong-seok printre ei. Amorezii noștri sunt una bucată doctoriță acuzată de malpraxis și un pompier care mai mult vrea să moară decât să trăiască, aduși împreună de faptul că ea are nevoie de mărturia lui ca să scape basma curată. Ceea ce la prima vedere pare o combinație odioasă se dovedește a fi un feel good movie la care eu m-am uitat de repetate ori, dacă nu pentru cuplul principal atunci pentru personajele din fundal (nu v-am zis Ma Dong-seok?).
Pisica din alcov 