2020 în cele mai bune filme: Ficțiune

Într-un oricare alt an majoritatea filmelor pe care le voi numi ar fi fost considerate „filme mici”, arthouse, tot ce scapă printre crăpăturile unui sistem cinematografic care în continuare mizează pe studiouri și bugete mari. Poate în alți ani aș fi ratat multe dintre ele, având deschideri minuscule în cinema-uri din State și inexistente în… Citește în continuare 2020 în cele mai bune filme: Ficțiune

2020 în cele mai bune filme: Documentar

Știm deja, anul a fost greu, atât de greu cum n-am mai văzut, și în loc să vă scufund în truisme și lamentări zic să trecem direct la subiect: ce am văzut notabil în 2020. La cinema? Puțin, foarte puțin, și nu văd redresată problema prea curând. Dar asta nu înseamnă că am fost văduvită… Citește în continuare 2020 în cele mai bune filme: Documentar

Compendiul ideilor de scenarii rătăcite, ed. 1

Ca orice om care se respectă am o problemă psihică pe care mi-o tratez uneori cu rătăciri printre rafturi de Wikipedia sau Jstor. Aceste periple de multe ori scot la iveală numai orori (odată am citit despre penisul mârtanilor, vă provoc la un Google), însă cu puține ocazii am deschis o pagină ca să descopăr… Citește în continuare Compendiul ideilor de scenarii rătăcite, ed. 1

Vol 2. de curiozități cinematografice: Harvey Weinstein și oamenii care l-au tratat așa cum merită

Nu cred că mai trebuie să vă spun de ce îl urâm pe Harvey Weinstein aici. Însă la cât rău și suferință a provocat în lunga istorie de producător și distribuitor, mereu au existat situații în care cineva l-a pus frumușel la locul lui. Acestea sunt câteva dintre ele, sper să vă facă și vouă… Citește în continuare Vol 2. de curiozități cinematografice: Harvey Weinstein și oamenii care l-au tratat așa cum merită

Trei comedii optzeciste, ca să mai uiți de apocalipsă

Am o slăbiciune pentru comediile din deceniul în care m-am născut. Majoritar sunt îngrozitor de fumate, chiar și pentru cei care nu au idei „nebunești” despre personaje feminine care poate n-ar trebui tratate doar ca niște veioze cu sâni și personaje de culoare care poate n-ar trebui să fie doar niște stereotipuri rasiale. Înafară de… Citește în continuare Trei comedii optzeciste, ca să mai uiți de apocalipsă

Vol. 1 de curiozități cinematografice: What we do in the shadows și colegu’ de la IT

Dacă ați văzut What we do in the shadows (dacă nu, de aici încolo sunt dragoni și spoilere), mockumentary-ul supranatural care l-a făcut pe Taika Waititi viabil pentru Marvel, sigur vă mai aduceți aminte de Stu. Stu, IT-ist și prieten cu Nick (vampirul „proaspăt” transformat), un fel de everyman tălâmb complet depășit de pericolul în… Citește în continuare Vol. 1 de curiozități cinematografice: What we do in the shadows și colegu’ de la IT

#blacklivesmatter

Sau cum să nu fii ignorant Ai deschis televizorul și ai văzut că sunt proteste în Statele Unite. Înainte să te apuci să îți pui mâinile-n cap și să zici că sunt inconștienți fiindcă bântuie Covidul (adevărat, dar și brutalitatea unui sistem represiv te omoară, precum se poate vedea), că sunt niște huligani (așa au… Citește în continuare #blacklivesmatter

De ce ți-e frică nu scapi, dar cu zombi

Sau la ce zombi sud-coreeni să te mai uiți De când am intrat în lockdown m-am uitat de câteva ori la Kingdom (2019), serialul sud-coreean plasat în perioada regatului Joseon despre o molimă care transformă victimele din straturile sociale inferioare în umblători înfometați, în timp ce boierii se ceartă pe cum exact ar trebui îngropați… Citește în continuare De ce ți-e frică nu scapi, dar cu zombi

Costumele sunt platoul

Maică-mea, când avea puțin timp liber, se uita la Tânăr și Neliniștit. Știu, și eu am avut același dispreț pe care îl simțiți voi acum când am întrebat-o de ce își pierde vremea cu o asemenea telenovelă - aveam 15 ani, nu știam ce-i ăla job sau să îți dorești doar să te scurgi într-o… Citește în continuare Costumele sunt platoul