Ne apropiem galopant de finalul de an și știu că ați fost curioși: unde a fost pisica din alcov? Păi pisica e grevistă convinsă, așa că în simpatie a stat cuminte departe de alcov, până toată lumea câștigă cum se cuvine. Acum că au fost semnate contracte și greve încheiate ne-am cocoțat din nou și suntem gata de treabă – și avem și multe articole scrise, pe care le vom da pic cu pic, să nu facem chiar acum excese – ajung alea alimentare.
Așa că vom demara cu o mini trecere în revistă a serialelor coreene la care m-am uitat cu mare plăcere în 2023, un an destul de bun pentru producția locală pentru ecranul (mai) mic. Notez aici că nu voi include în listă seriale care au difuzat în 2023 sezoane sau părți 2 sau 3, deși vi le recomand călduros – D.P., The Glory și Taxi Driver.
Revenant (reg. Lee Jung-Lim)
Dacă aveți nevoie de un singur motiv ca să vă uitați la Revenant atunci acela este Kim Eun-hee. În caz că nu știați ea este scenarista pentru unele dintre cele mai de succes seriale din ultimul deceniu, printre care Signal și Kingdom. Nu chiar horror, mai mult decât un thriller, Revenant este o experiență inconfundabilă sud-coreeană în care se îmbină elemente folclorice și angoase contemporane. Dacă ar fi să îi găsesc un echivalent recent ca și subiect și ambiție mă pot gândi doar la extraordinarul The Wailing. Revenant nu are intenția (doar) să te sperie cu elementele supranaturale, mai curând deschide o portiță (din perspectiva personajului principal, interpretat de Lee Tae-ri) spre realitatea mult mai înspăimântătoare a tinerilor, apăsați nu doar economic ci și moral de greșelile generațiilor anterioare.
Moving (reg. Park Yoon-seo)
Chiar înainte ca Disney să lanseze cel mai slab performant film Marvel ratingurile în peninsulă arătau că niște supereroi produceau cele mai mari numere din istoria platformei proprii de streaming, doar că-s localnici și nici n-au costume. Moving este genul de producție promisă de mamutul urecheat când s-a lansat în zonă și chiar s-a ținut de cuvânt: plin de actori rara avis în producții TV (ca Jo In-sung), cu un buget impresionant dar investit înțelept (n-o să vedeți CGI cartonat aici, ci multe efecte executate tradițional) și un scenariu deștept, scris chiar de autorul benzii desenate după care este adaptat. Cu o lungime peste medie pentru un serial local, Moving este mai curând o saga de familie decât o producție de acțiune, lăsând mai mult loc pentru dezvoltarea emoțională a personajelor înainte de a ne arăta cine ce superputeri are. Sensibil și antrenant, Moving e dovada clară că nu subiectul e problema, execuția ne omoară.
Daily Dose of Sunshine (reg. Lee Jae-Kyu)
Cât n-a lucrat la All of us are dead 2 (rușine iarăși și din nou, Netflix) Lee Jae-Kyu ne-a regalat anul ăsta cu o altă adaptare a unei benzi desenate, de data aceasta despre o asistentă care începe să lucreze în departamentul psihiatric al unui spital. Subiectul sănătate mintală nu este chiar tabu în tv-ul sud-coreean însă putem număra pe degetele de la o mână câte sunt exclusiv dedicate lui (și cumva toate-s cu câte un ok în titlu: It’s ok, that’s love, It’s ok not to be ok). Deși tratează cu situații delicate într-un mod hiper-realist – simptomatologia pacienților este interpretată vizual – Daily Dose of Sunshine oferă chiar ce e în titlu, o bucățică de lumină când e cel mai greu. Lucru de așteptat de la un serial cu Park Bo-young (Strong Girl Do Bong-soon) în rolul principal, care este la fel de luminoasă ca-ntotdeauna.
Mask Girl (reg. Kim Yong-hun)
Cel mai ambițios serial coreean din acest an a fost parțial înghițit de mașina fără marketing Netflix și propriul hubris dar Mask Girl este indubitabil cea mai „cinematografică” producție coreeană a anului. Plin de răsturnări de situație pe care nu le veți anticipa și de sensibilități care ar face și un scenarist de telenovele veteran invidios, Mask Girl utilizează frenetic atributul care a adus cinema-ul coreean contemporan în mainstream: amestecul de genuri. Fiecare episod este o jonglerie stilistică continuă, patinând de la dramă de liceu la pastișă familială la horror cu pușcăriași. Alegerile de distribuție întăresc această continuă tranziție, rolul principal fiind jucat de trei actrițe diferite de-a lungul producției. Sună derutant? Asta este și intenția. Nu există momente în Mask Girl în care poți fi sigur de deznodământ, ceea ce face serialul o manifestare reprezentativă a societății coreene moderne.
Crash Course in Romance (reg. Yoo Je-Won)
Este imposibil de supraestimat cât de neașteptată este existența acestui serial cu această distribuție, mai ales pentru publicul sud-coreean. Jeon Do-yeon este o instituție a cinematografiei moderne în peninsulă, este prima actriță a țării care a câștigat un trofeu la Cannes și prezența ei într-un rom-com adorabil este notabilă apriori de a vedea un singur episod. E însă lesne de înțeles de ce l-a ales: ușurel, spumos și despre oameni pe care nu-i prea mai vedem în astfel de povești – adică ăia trecuți de 40 de ani – Crash Course in Romance merge bine când vreți să vă deconectați și să mâncați și niște kimchi. Căci e plin (și) de mâncare apetisantă.
Bargain (reg. Jeon Woo-Sung)
Durata relativ scurtă (6 episoade) a acestei miniserii v-ar putea provoca la o ședință de binge dar v-aș sfătui să nu vă încumetați la un asemenea chin. Fiindcă Bargain este mai curând o caznă sisifică, o călătorie printr-un turn Babel, la propriu și la figurat, al decăderii umane, pe care o suporți pentru a o duce la capăt. O să găsiți aici subiecte și execuția care au făcut filmele noului val sud-coreean la început de 2000 populare, deci dacă grotescul amuzant din Oldboy v-au încântat acest serial este pentru voi. Bonus: o veți regăsi pe Jun Jong-seo într-un rol complet diferit de cel din Burning.
My Dearest (reg. Kim Sung-Yong)
Liderul detașat în ce privește numerele de rating din 2023 este această melodramă clasică produsă de MBC (unul din posturile naționale) despre unul dintre cei mai negri ani din istoria peninsulei: 1637, când Joseon (unul din statele sud-coreene) a fost invadat de dinastia Qing. Pe acest fundal se țese însă o poveste de dragoste între două personaje neașteptate: o tânără donșoară care învârte bărbații pe degete ca să obțină ce vrea și un nene fără scrupule care își urmărește mereu interesul. Sună familiar? Asta fiindcă inspirația principală pentru My Dearest este Pe aripile vântului, deci dacă mereu vă doreați să vedeți un Rhett și o Scarlett în hanbok (port tradițional) dorința vă e îndeplinită!
Pisica din alcov 