La ce ne uităm săptămâna asta (3 aprilie)

După un martie relativ pustiu de conținut nou notabil (cel puțin pentru interesele mele) acest aprilie ne aduce destule bunătăți, numai bune unele de degustat în vacanța de Paște. 

Pretty Baby – lansare Hulu 3 aprilie 

În ultimii ani am început să vedem un influx de documentare despre femei aflate, cu sau fără voia lor, în centrul unor vâltori mediatice și care acum pot și își doresc să își spună propria poveste. Acest material, regizat de Lana Wilson, a cărui documentar anterior, Miss Americana, a avut ca subiect transformarea lui Taylor Swift din suspectată republicană în democrată vocală și implicată politic, este, formal cel puțin, despre Brooke Shields. Pentru cei care n-au prins magicii ani 80, Brooke Shields, supranumită și cea mai fotografiată femeie din lume, și-a început cariera când nu era nici pe departe femeie, ci copil, poate cel mai sexualizat copil de când există mass-media – Pretty Baby este de altfel numele filmului lui Louis Malle care a lansat-o la vârsta de 11 de ani în rol de prostituată. Format principial dintr-o serie de interviuri cu Shields anul trecut, acest Pretty Baby este prilej pentru actriță să își analizeze propria viață și ce a însemnat această cutie în care a fost introdusă de la o vârstă foarte fragedă pentru propria identitate. 

The Good Mothers – lansare Disney+ 5 aprilie

Câștigătoarea premiului inaugural al Berlinalei pentru cel mai bun serial, The Good Mothers e genul de docudrama a cărui principală atracție, indiferent de execuție, este povestea extraordinară pe care o prezintă. Timp de peste un deceniu Calabria a fost complet dominată de Ndragheta, una din cele mai violente dar și cele mai bogate grupuri mafiote ale Italiei, până când o procuroare, lucrând împreună cu femeile născute sau căsătorite cu membrii ai mafiei, au doborât un întreg cartel.  Veți găsi destul material mediatic, inclusiv niște articole excelente în presa americană, despre acest eveniment, însă v-aș recomanda să vizionați fără balast miniseria, vă va da același sentiment ca atunci când erați copii și începea La Piovra. 

Lewis Capaldi: How I’m Feeling Now – lansare Netflix 5 aprilie

Faceți-vă o favoare: duceți-vă și dați-i un follow lui Lewis Capaldi, indiferent de ce platformă folosiți, că vă place muzica lui au ba. Ca mostră, știți cum își promovează acest documentar pe Twitter? „Cel mai emoționat film cu un tip gras de la The Whale încoace.” Capaldi, incredibil de tânăr și talentat, este și un tip care nu se încadrează în formula vizuală a celebrității și putem argumenta că (și) de asta este unul dintre cei mai amuzanți oameni pe care o să îi vedeți/citiți/auziți vreodată. Acest documentar, filmat în ultimii doi ani, prezintă o latură aparent clasică, cea a artistului torturat: Capaldi încearcă să înregistreze al doilea album după succesul masiv al primului, însă este bântuit de probleme de sănătate atât mentală cât și fizică, fiind diagnosticat recent cu sindrom Tourette. Felul în care atât el, cât și familia lui, tratează aceste obstacole, face deliciul acestui material, în care umorul scoțian temperează situația uneori chiar dramatică.

Beef – lansare Netflix 6 aprilie

E greu de clasificat exact ce este Beef ca gen, însă să vă enumerez motivele pentru care ar trebui să vă uitați oricum: 

1. Este întoarcerea lui Steven Yeun, a cărui carieră a început cu The Walking Dead, la formula de miniserie după niște roluri extraordinare de film, printre care Burning și Minari

2. Ali Wong. Adică dacă nu vreți să o vedeți pe Ali Wong în orice ceva e în neregulă cu voi.

3. Este debutul regizoral al lui Lee Sung-jin, care însă și-a făcut mâna de scenarist scriind pentru Undone, Tuca & Bertie și Dave (care are un nou sezon care apare tot săptămâna asta). 

Tiny Beautiful Things – lansare Hulu 7 aprilie

Sunteți pregătiți să vă distrugă Cheryl Strayed emoțional din nou? Bazat pe colecția de eseuri sub forma de rubrică de sfaturi intitulată Dear Sugar, pe care Strayed a publicat-o anonim în The Rumpus, Tiny Beautiful Things este o combinație interesantă între autobiografie și self-help cu tentă literară. Miniseria însă stă pe umerii actriței principale – similar ca Wild, opera anterioară a lui Strayed care a fost ecranizată cu succes – iar Kathryn Hahn este în măsură să ducă orice, cum am văzut și în Wandavision

Vizionare plăcută!