Pop culture, pisi!
Ca orice om care se respectă am o problemă psihică pe care mi-o tratez uneori cu rătăciri printre rafturi de Wikipedia sau Jstor. Aceste periple de multe ori scot la iveală numai orori (odată am citit despre penisul mârtanilor, vă provoc la un Google), însă cu puține ocazii am deschis o pagină ca să descopăr… Citește în continuare Compendiul ideilor de scenarii rătăcite, ed. 1
Sau cum te simți când boala ta psihică este ciuca bătăilor La 25 de ani eram în proces de recuperare după unul dintre cele mai grave episoade de anxietate din viața mea, iar unele dintre singurele lucruri care funcționau în a opri gândurile intruzive erau cărțile sau orice puteam să privesc ore în șir pe… Citește în continuare Drobul de sare
Nu cred că mai trebuie să vă spun de ce îl urâm pe Harvey Weinstein aici. Însă la cât rău și suferință a provocat în lunga istorie de producător și distribuitor, mereu au existat situații în care cineva l-a pus frumușel la locul lui. Acestea sunt câteva dintre ele, sper să vă facă și vouă… Citește în continuare Vol 2. de curiozități cinematografice: Harvey Weinstein și oamenii care l-au tratat așa cum merită
Am o slăbiciune pentru comediile din deceniul în care m-am născut. Majoritar sunt îngrozitor de fumate, chiar și pentru cei care nu au idei „nebunești” despre personaje feminine care poate n-ar trebui tratate doar ca niște veioze cu sâni și personaje de culoare care poate n-ar trebui să fie doar niște stereotipuri rasiale. Înafară de… Citește în continuare Trei comedii optzeciste, ca să mai uiți de apocalipsă
Dacă ați văzut What we do in the shadows (dacă nu, de aici încolo sunt dragoni și spoilere), mockumentary-ul supranatural care l-a făcut pe Taika Waititi viabil pentru Marvel, sigur vă mai aduceți aminte de Stu. Stu, IT-ist și prieten cu Nick (vampirul „proaspăt” transformat), un fel de everyman tălâmb complet depășit de pericolul în… Citește în continuare Vol. 1 de curiozități cinematografice: What we do in the shadows și colegu’ de la IT
Sau cum au sfeclit-o filosofii și pe asta Probabil ai ajuns să te temi să te mai uiți la știri. Veștile nu sunt niciodată bune (nu că ar fi ele vreodată la știri). Ba mai mult, ai început să ai dubii serioase că merităm să supraviețuim ca specie, dacă nici într-o pandemie nu putem… Citește în continuare Umanitate și civilizație
Sau cum să nu fii ignorant Ai deschis televizorul și ai văzut că sunt proteste în Statele Unite. Înainte să te apuci să îți pui mâinile-n cap și să zici că sunt inconștienți fiindcă bântuie Covidul (adevărat, dar și brutalitatea unui sistem represiv te omoară, precum se poate vedea), că sunt niște huligani (așa au… Citește în continuare #blacklivesmatter
Sau la ce zombi sud-coreeni să te mai uiți De când am intrat în lockdown m-am uitat de câteva ori la Kingdom (2019), serialul sud-coreean plasat în perioada regatului Joseon despre o molimă care transformă victimele din straturile sociale inferioare în umblători înfometați, în timp ce boierii se ceartă pe cum exact ar trebui îngropați… Citește în continuare De ce ți-e frică nu scapi, dar cu zombi
Maică-mea, când avea puțin timp liber, se uita la Tânăr și Neliniștit. Știu, și eu am avut același dispreț pe care îl simțiți voi acum când am întrebat-o de ce își pierde vremea cu o asemenea telenovelă - aveam 15 ani, nu știam ce-i ăla job sau să îți dorești doar să te scurgi într-o… Citește în continuare Costumele sunt platoul
Oricât de trist ar fi pentru oamenii din familia mea, care au încercat din răsputeri și cu Prince, și cu Led Zeppelin, ba chiar și cu Lambada, melodiile pe care le știu și acum pe de rost din (cât de cât) fragedă pruncie sunt cele din anime-urile la care mă uitam pe posturi nemțești sau… Citește în continuare Madoka magica, sau cum dopamina mea are nevoie de sintetizatoare
Pisica din alcov 