Temperaturile sunt doborâtoare, umiditatea covârșitoare și industria tv sud-coreeană e în mare panică din cauza unui nou val de cazuri COVID care i-a lovit fix în vedete (aici și aici și aici).
Din acest motiv au existat deja o mulțime de modificări la grila de lansare – unele sunt întârziate, ca Police Academy, care trebuia să înceapă în iulie, altele au fost devansate, așa că vom începe cu un serial care a avut deja lansarea pe 30 iulie.
The Great Shaman Ga Doo-Shim (reg. Park Ho-jin) – fantasy, romance (12 ep., 60 min./ep.)
Unul din efectele nefericite ale mașinăriei soft-power este că odată ce un element s-a dovedit a avea succes toată lumea îl va utiliza până la deces, iar în momentul de față feblețea posturilor sud-coreene sunt fantomele (sezonul trecut a produs mediocritatea Sell your haunted house). Noul cadavru tv este această poveste a unui șaman de liceu (care în cultura coreeană este mereu de gen feminin) care vrea să-și evite soarta fantastică și un coleg de liceu, frumos, deștept și devreme acasă, care dintr-o dată începe să aibă capacitatea supranaturală de a vedea fantome. Giumbușlucuri misterioase despre viața de liceu și romanță adolescentină pornesc de aici.
Din câte am înțeles echipa care lucrează la The Great Shaman Ga Doo-Shim sunt relativ necunoscuți – regizorul are experiență anterioară ca AD, în timp ce scenariștii sunt complet proaspeți – însă în acest caz atracția principală este distribuția, condusă de Kim Sae-ron, care la 21 de ani are o experiență de peste un deceniu în industrie (pe care o puteți vedea în rolul care a lansat-o din The Man from Nowhere), și Nam Da-reum, noul it-boy (pe care îl puteți vedea în The 8th night).
⅖ înțelegere culturală: rolul șamanului în societatea coreeană este complet fascinant (chiar și în prezent) dar ceva îmi spune că acest serial este complet neinteresat de aceste dedesubturi.
The Road: The Tragedy of One (reg. Kim No-won) – thriller, dramă (16 ep?, 60 min./ep., lansare 4 aug.)
Altă temă executată în ultima vreme ad-nauseam: viața bogaților în comunități rezidențiale, sau „și bogații plâng în Maybach” (trend pornit de excelentul Sky Castle și transformat complet în telenovelă în The Penthouse), dar care însă le dă posibilitate actorilor care nu mai sunt angajați cu juni primi să mai facă și altceva înafară de a apărea pe post de tati/mami al eroului de 21 de ani. QED, Ji jin-hee, aici în rol de prezentator tv de știri care ar călca pe cadavre ca să obțină ce vrea și care se trezește implicat în niște afaceri necurate, îl joacă pe tatăl care își dă surprinzătorul obștesc sfârșit ca să angreneze acțiunea în emoționantul Move to Heaven, proiectul lui anterior. Toată distribuția este aleasă „pe sprânceană”, așa că în pofida subiectului obosit probabil merită aruncat un ochi doar pentru jocul actoricesc.
⅗ înțelegere culturală: Subiectul nu pare a fi foarte legat de specificități locale iar elementul polițist aici probabil va netezi în inteligibil (și bombastic) orice întorsătură de situație.
D.P. (reg. Han Jun-hee) – acțiune, dramă (6 ep., 60 min./ ep., lansare 26 aug.)
Probabil cel mai așteptat proiect al verii, D.P. (înainte să vă agitați precum șprițul care a văzut prea mult porno, acronimul este pentru Deserter Pursuit) este noua adaptare Netflix al unei benzi desenate populare despre o echipă de recuperare a dezertorilor din armată. Cu o distribuție spectaculoasă, din care actorul principal e cel mai neinteresant (Jung Hae-in, care a devenit cunoscut pentru drame naturaliste precum One Spring Night și Something in the rain) și include oameni la care vă puteți uita în absolut orice au făcut – Son Seok-koo, devenit direct faimos internațional pentru rolul din Sense8, Kim Sung-gyun, probabil cel mai recognoscibil în rolurile din seria Reply (94 și 88) dar mai ales Koo Gyo-hwan, care a salvat Peninsula (follow-up Train to Busan), cel puțin cât apărea el pe peliculă – D.P. este primul proiect TV al regizorului, care are până acum două filme apreciate de acțiune în palmares (Coin Locker Girl și Hit-and-run squad), el fiind și scenaristul principal.
Nu vă așteptați la un trosc-bum cu soldăței, subiectul este unul sensibil pentru sud-coreeni (este una din puținele țări în care stagiul militar este în continuare obligatoriu) și perspectiva va fi mai curând una socială asupra felului în care viețile bărbaților sunt afectate de această perioadă a vieții lor.
⅘ înțelegere culturală: Dacă vă uitați cu tatăl vostru care a mai prins stagiu militar o să înțelegeți mai mult (și o să auziți și multe povești despre curățat cartofi și spălat latrine), dar ar ajuta și niște documentare înainte despre armata sud-coreeană.
Hometown Cha-Cha-Cha (reg. Yoo Je-Won) – comedie, melo (16 ep., 60 min./ep., lansare 28 aug.)
Există un nivel în industria actoricească sud-coreeană la care puțini ajung, pe care eu îl numesc rara avis: cu cât ești mai „dorit”, cu atât apari mai rar pe ecran. Shin Min-a este una din acele actrițe care își permite acum să joace doar în ce își dorește, iar în general alegerile ei sunt calitative (pentru referință puteți să vă uitați la Chief of staff). Acest proiect este reîntrunirea ei cu regizorul, un preferat al postului tvN, cu care a colaborat la Tomorrow with you.
Povestea este o comedie molcomă, numai bună pentru a încheia vara: ea e o dentistă care ajunge să se mute într-un sătuc de litoral, el e omul bun la toate al satului care e chemat oricând are cineva nevoie de ceva (interpretat de Kim Sun-ho, care este pe un val de popularitate după rolul din Start-up). Acest tip de poveste este foarte gustată în peninsulă, nu doar fiindcă marea majoritate a populației a migrat din rural în urban, dar și fiindcă există un apetit pentru povești liniștite despre comunități mici.
Va fi disponibil pe Netflix din octombrie.
⅖ înțelegere culturală: lăsați grijile și mințile odată cu ele deoparte, asta e o melodramă de „provincie” (ca și subiect, nu execuție, bugetul pare destul de mare) la care trebuie doar să vă amuzați și delectați.
Pisica din alcov 