E un adevăr universal recunoscut că anii 90 au reprezentat apogeul filmului de dragoste, cu tot atâtea vârfuri cât sunt subgenuri, de la dramă (Ghost) la comedie (You’ve got mail) la epocă (Shakespeare in Love) la dezastru (Titanic). Hollywood-ul a produs o asemenea cantitate de material posedat de amorași în acest deceniu încât nu numai că e imposibil de evadat cultural, el ne mai bântuie și azi (voi de ce credeți că produce Netflix comedii romantice mediocre pe bandă rulantă?). Cantitatea însă nu înseamnă nici calitate sau diversitate, și asta vreau să vă dau astăzi, fiindcă nu doar americanii au fost luați de valul dragostei. Așa că dacă vreți să încheiați luna cupidonilor în ton romantic vă invit să vă delectați cu aceste bijuterii din spații culturale mai puțin bătătorite de valentin.
Strictly Ballroom (1992, reg. Baz Luhrman)
Primul film din trilogia intitulată de Luhrman „Red Curtain” (din care fac parte Romeo+Juliet și Moulin Rouge) este, în opinia mea umilă, cel mai bun dintre ele, deși e făcut în Australia natală cu actori locali (adică iluștrii necunoscuți) și pentru o fracțiune din bugetul celorlalte. Campy dar cu foarte mult suflet, Strictly pornește ca un pseudo-documentar despre o familie de campioni într-ale dansurilor de societate, fiul cel mare purtând speranțele viitoarele glorii pe umerii nevoitori și se transformă într-un Dirty dancing în revers când acesta începe să învețe un nou stil de a dansa de la o rățușcă netalentată la cele de societate. Dacă ajungeți la secvența dansului în fața/în spatele cortinei pe acorduri de Perhaps, perhaps, perhaps și nu vă îndrăgostiți de filmul ăsta trebuie să vă cercetați de cinism terminal.
Like water for chocolate (1992, reg. Alfonso Arau)
Dacă v-ați dorit să vedeți ceva sexy acest film vine în întâmpinarea voastră cu tot cu mâncare bună. Ecranizarea romanului omonim al Laurei Esquivel este îmbinarea fericită a dramatismului telenovelor cu realismul magic specific spațiului latino-american, un basm despre o Cenușăreasă a bucătăriei a cărei mamă o leagă cu forța de aragaz, în timp ce ibovnicul e forțat să se căsătorească cu sora mai mare. Dar puterea fetei cele mici nu vine cu zâne bune, ci din darul de a infuza gătelnițelor făcute propriile sentimente, de ajung nuntașii să plângă în tort. Delicios, atât la propriu – dacă reușiți să stați la vizionare fără să vă comandați un pui prăjit sunteți oameni mult prea puternici decât mine – cât și la figurat, Like water vă va arăta o parte a istoriei culturale a Mexicului rar văzută de publicul internațional.
Christmas in August (1998, reg. Hur Jin-ho)
Îngemănarea Eros și Thanatos este un asemenea punct comun în cinematografia est-asiatică încât pentru o lungă perioadă glumița „deci cine are cancer terminal?” era primul punct pomenit în orice recenzie al unui film de dragoste din această zonă. Însă genul în sine nu a fost mereu melodramă isterică (vezi More than blue), ci o examinare tăcută și delicată a (până la urmă) forțelor primordiale care ne ghidează viața, cum putem vedea în acest film despre un fotograf timid și o agentă de pază care încep încet să se cunoască. Destinul personajului principal nu e un gotcha dramatic, a la Love Story, ci o realitate invizibilă care se desfășoară pe fundalul momentelor romantice. Christmas in August evită sentimentalismul ieftin prin grija aproape fotografică a punerii în scenă și construcția sensibilă și realistă a personajelor. Luați cu o bărdacă de înghețată, o să aveți nevoie.
Pisica din alcov 