La ce ne uităm: ediția coreeană – Nov/Dec 2020

Birthcare Center (reg. Park Soo-Won) – comedy (8 ep., 60 min/ep., lansare 2 nov.)

O adevărată raritate în industria tv coreeană –  un serial despre, cu și de femei (ultima parte este efectiv rara avis; deși majoritar scenariile sunt scrise de femei, scaunul regizoral este în 99.9% dintre cazuri ocupat de un bărbat). Birthcare Center tratează un subiect care ar trebui să fie extrem de natural, în schimb devine complicat din cauza așteptărilor sociale, misoginiei și ideilor fixe: ce li se întâmplă unor proaspeți părinți odată ce au ieșit cu copilul din spital? Plasat într-un centru pentru ajutorarea proaspetelor mame, serialul are ca personaje principale o mamă workaholică „geriatrică” (vă vine să credeți că este titulatura pentru o femeie de peste 35 de ani?) și soțul ei (mai tânăr) care a citit mult mai multe cărți despre dezvoltarea copiilor decât ea, dar și o mamă „perfectă” care e invidia celorlalte din centru, un tată „erou”, care știe toate secretele centrului, o tânără vedetă care refuză toate înțelepciunile despre ce ar trebui să facă o mamă și o directoare care crede că le știe efectiv pe toate. 

Presărat cu tușe de absurd (doar pentru cei care n-au trăit cum e când te scapi pe tine post-partum și ai uitat să-ți iei pamperșii de adult) și plin de umor, Birthcare Center e în primul rând un serial care își tratează personajele cu foarte multă umanitate și convingere că toți avem ceva de învățat de la alții, în special când vine vorba de cum creștem mari.

⅖ înțelegere culturală: Specificitățile dificultăților prin care trece o femeie coreeană după ce devine mamă nu sunt chiar atât de specifice, fiindcă probabil o să se regăsească mame din Bangladesh până-n Helsinki în ele. Unde probabil o să aveți nevoie de ceva mai multe informații este la felul în care relaționează coreenii în ce privește autoritatea (că e funcțională, sau legată de vârstă și experiență). 

The Uncanny Counter (reg. Yoo Sun-Dong) – fantasy/acțiune (16 ep., 60 min./ep, lansare internă 28 nov.; lansare Netflix România 18 ian.)

Adaptările sunt muncă grea, iar adaptările benzilor desenate au potențialul să dea cele mai mari dureri de cap (mai ales dacă vorbim despre materiale longevive și foarte iubite de cititori). În Coreea de Sud noua față a industriei este webtoon-ul, bandă desenată în format optimizat pentru vizionare online (gata cu de la dreapta la stânga, e doar de sus în jos) și publicat pe platforme importante media (cel mai mare fiind Naver). În ultimii ani încercările de a aduce material de acest fel pe micul ecran a crescut, cu mai mult (Itaewon Class, My ID is Gangnam Beauty, Extraordinary You) sau mai puțin (Possessed, Love Alarm) succes. 

The Uncanny Counter este primul din acest sezon de iarnă și dacă aveți nostalgii Power Rangers, cu un strop de Karate Kid aruncat peste, ăsta s-ar putea să fie serialul pentru voi.
Ce e un counter? O persoană aleasă de cine-o fi șef în viața de apoi să pedepsească spiritele rele, de obicei cineva care e la doar un pas de a ajunge pe lumea ailaltă, dar care nici nu e foarte ocupat cu altceva, ceea ce reduce numărul candidaților doar la cei care se află în comă. Eroul nostru însă nu e în această situație, aparent un simplu elev de liceu, crescut de bunici și hărțuit de colegi din cauza dizabilității sale. Însă trecutul lui nu este deloc unul obișnuit, și odată ce vizitează lumea de apoi în timpul unui vis i se oferă posibilitatea să facă pe salvatorul spiritelor.

Haios și antrena(n)t, The Uncanny Counter este jucat destul de abil de o echipă tânără de actori și tratează în special probleme cu care se confruntă persoane de vârsta lor în societatea coreeană modernă. 

⅖ înțelegere culturală: Cam aceleași necesități ca la Birthcare Center, deși dacă vi se par unele comportamente exagerate vă recomand să mai citiți despre fenomenul educațional nebun în Coreea de Sud și cât de prost stau în ce privește rata de suicid în rândul adolescenților.

 

Awaken (reg. Kim Jung-Hyun) – polițist/romance (16 ep., 60 min/ep., lansare 30 nov.)

Uneori mă uit la lucruri doar fiindcă nu înțeleg ce draci bălțați se întâmplă în trailer, recunosc spășită. Este cazul Awaken, deși eram destul de interesată de primul serial de prime-time al scenaristei Shin Yoo-Dam (care până acum a scris doar seriale web, printre care un preferat, High-end crush) înainte să mă uit peste sinopsis. Țineți-vă bine, că încerc să-l reproduc: aparent o combinație între thriller de procedură polițistă și triunghi amoros, acțiunea serialului se desfășoară într-un oraș de provincie în care cu 26 de ani în urmă s-a întâmplat ceva cu niște copii (???), crimă ce reverberează în prezent printr-o serie de morți suspecte, investigate de: 

(a) un detectiv cinic care nu s-a mai ras de vreo lună, așa știi că-i detectiv și cinic, 

(b) cadet proaspăt venit în echipă, îndrăgostită de detectivul cinic la prima vedere,

(c) șefă de echipă misterioasă, întoarsă din Statele Unite doar pentru acest caz.

Știu, nu am excelat în a face serialul ăsta să pară interesant, dar poate vă va atrage atenția acest detaliu: pare cea mai costisitoare producție a finalului de an pentru un post de cablu (luând în calcul că la serialele fantasy de obicei mare parte a banilor se duc în post-producție) iar banii ăștia pare că s-au dus în secvențele de acțiune. Așă că dacă nu vă interesează cu cine rămâne pân’ la urmă dom’ detectiv, măcar cu niște senzații tari a la John Wick să rămânem. 

⅕ înțelegere culturală: Pare un thriller obișnuit, mai concentrat pe poc și bum decât pe subtilități sociale.  

Cheat On Me If You Can (reg. Kim Hyung-Suk) – thriller/comedie (16 ep., 60 min/ep,, lansare 2 dec.)

Adulterul este un subiect care a devenit realmente banal în cultura pop occidentală, dar pentru o țară social conservatoare, în care până acum câțiva ani puteai face niște luni frumușele de pușcărie dacă erai prins în flagrant delict, el este în continuare considerat moral reprehensibil și necesită a fi tratat foarte serios (implementat chiar prin lege, prin diverse clauze în ce privește ce poate fi difuzat pe posturi). Din acest motiv o comedie cu această temă este ceva inedit (a mai fost încercat în 2016 cu My wife is having an affair this week) și merită văzut și fiindcă vine din penelul lui Lee Sung-Min (scenaristul celor două sezoane din Queen of Mystery, pe care îl recomand călduros). 

Cu cât știți mai puțin despre acest serial, cu atât vă veți putea bucura mai abitir la el. Dar vă spun doar atât, ca antreu: Ea este o scriitoare de thrillere în care în fiecare capitol moare câte un personaj amărât, el este avocat de divorț. Dragostea lor s-a născut când el i-a închiriat o cameră și a remarcat ce pasiune nebună are ea pentru crimă (probabil s-o fi gândit că orice pasiune e născută egală) și a dus la căsătorie doar după ce el a semnat un contract prin care se declară bun de omorât dacă o înșeală. Ce vor face copiii ăștia nebunatici dacă e încălcat contractul?

⅖ înțelegere culturală: Niște informații extra, de tip considerente legale, vor fi probabil de ajutor, dar în rest e perfect inteligibil. 

True Beauty (reg. Kim Sang-Hyub) – comedy/teen (? ep., 60 min./ep, lansare 9 dec.)

A doua adaptare al unui webtoon de pe listă, True Beauty este un fenomen în peninsulă încă de la lansarea din 2018, cu încasări record și un cult-following în online-ul local. Producția s-a lăsat așteptată timp de un an, dificultatea fiind în a găsi actori potriviți (și acceptați de public) pentru roluri. 

True Beauty este despre o fată urâtă care descoperă magia machiajului și de atunci trăiește practic două vieți distincte, una în care se bucură de pasiuni pe care societatea nu le vede ca potrivite pentru o fată (cum ar fi dragostea pentru comics-uri horror), alta în care este un influencer de frumusețe respectat și feblețea școlii ei. Știu ce o să ziceți (și pe bună dreptate): „oricum o să îi pună niște ochelari unei actrițe superbe și o să trebuiască să ne prefacem că acum e urâtă”. Dar povestea devine mult mai credibilă decât altele de gen tocmai fiindcă vorbim despre Coreea de Sud, numărul 1 la operații estetice elective de ani de zile, unde ești ori frumoasă, ori urâtă, nu prea există cale de mijloc, și o miopie te poate plasa lejer în categoria din urmă. Asta nu e o hiperbolă, un exemplu pertinent este fapul că până anul trecut prezentatoarele de știri nu aveau voie să apară pe post cu ochelari de vedere). 

Deși probabil, ca mine, ați depășit demult demograficul publicului țintă, True Beauty are potențialul să doboare barierele genului și să aibă ceva deștept de spus despre cum este să trăiești într-o lume obsedată de cum arăți (precum predecesorul său foarte bun My ID is Gangnam Beauty, cu care are în comun actorul din rolul principal), deci merită să-i aruncați măcar o privire. 

⅗ înțelegere culturală: Webcomic-ul are foarte multe referințe la vedete locale, diverse scandaluri dar mai ales la trenduri cosmetice și vestimentare din Coreea de Sud, probabil însă acestea vor fi simplificate și actualizate pentru adaptare, în special dacă se dorește să atingă publicul larg. Mai mult ca sigur însă că tematica materialului va fi ușor accesibilă – în fond, majoritatea fetelor știu cum este să nu întrunești condiții estetice stringente. 

Hush (reg. Choi Kyoo-Sik) – dramă (? ep., 60 min./ep., lansare 11 dec.)

Întoarcerea triumfală a lui Hwang Jung-Min pe micul ecran (e la fel de șocant ca atunci când a apărut Meryl Streep în Big Little Lies), Hush este o dramă „de birou” despre viețile jurnaliștilor sud-coreeni, ecranizarea romanului lui Jung Jin-Young, publicat în 2018. 

Serialul va pune în oglindă un veteran al profesiei, rodat și preocupat doar de cum poate supraviețui, cu un novice (Lim Yoo-na), care are încă destulă energie încât să fie plină de ambiție și naivitate. 

⅘ înțelegere culturală: Posibil destul de greu de parcurs fără o înțelegere temeinică a ce înseamnă cultura de muncă în peninsulă, de ce e musai să bei când îți toarnă șeful alcool în pahar și cât de mult trebuie să stai peste program ca să fii considerat un angajat model. Pe deasupra probabil vor fi foarte multe referințe la cum exact funcționează presa sud-coreeană, de la control guvernamental până la cum se fac cu adevărat banii în publicații.

 

Mr. Queen (reg. Yun Seong-Sik) – comedie/ fantasy (? ep., 60 min./ep., lansare 12 dec.)

O să fac o afirmație aici, care nu e confirmată de absolut nimeni implicat în producția acestui serial, deci ori miroase a plagiat, ori cineva o să pună la un moment dat un mic mic post-scriptum: ăsta pare un remake al serialului chinez Go Princess, Go (2015), având în vedere că punctul de pornire al acțiunii este complet identic.  

Un gender-bender cu reîncarnare (sau transhumanță, Miorițo), Mr. Queen e povestea unui bucătar care se trezește în regatul Joseon în corpul reginei – alternativ, e povestea unei regine posedată de un nenic din altă epocă. Așa pornește comedia (cu accent pe e), fiindcă regina are o îndatorire specifică în ce privește bunăstarea liniei monahale, dar bucătarul nostru nu are dorințe trupești pentru rege. Sau are? Asta rămâne de văzut, dacă cumva se va transforma în BL (Boys Love, un eufemism folosit în Asia pentru povești cu personaje homosexuale) sau în exorcism de nevoie. 

La ce ne putem aștepta cu siguranță este mult slap-stick și probabil niște glumițe nesărate în ce privește identitatea de gen, dar în rest pare o distracție destul de anodină, susținută măcar de un joc actoricesc reușit.  

⅘ înțelegere culturală: Fiindcă mare parte a producției e de epocă citiți câte ceva despre regatul Joseon, altfel n-o să înțelegeți nici ce-i cu pălăriile, nici cu moravurile. 

Sweet Home (reg. Lee Eung-Bok) – thriller/horror (? ep, lansare 18 dec.)

Dacă ați văzut posterul și v-ați spus „a, iarăși zombi coreeni?” pot să vă spun doar „seamănă, dar nu răsare”. Tot adaptare a unei benzi desenate, de data aceasta însă una deja încheiată, pe care o puteți citi în engleză aici, Sweet Home este de departe cea mai interesantă dintre adaptările menționate din acest an. 

Dacă vă gândiți deja la Kingdom (2019) Sweet Home are mai multe în comun cu Alive (2020, disponibil și el pe Netflix) în ce privește set-up-ul: ce te faci când te prinde apocalipsa la bloc? Sună a un Crăciun obișnuit în urbea românească, deci probabil e numai bine că se lansează aproape de sărbători. 

Acum, dacă nu ați dat deja iama la citit, ăsta este subiectul (fără foarte multe detalii, fiindcă elementul surpriză este esențial în această poveste): un orfan se mută într-un bloc dărăpănat dintr-o zonă rău famată după ce rămâne singur pe lume, tocmai când lumea e cuprinsă de o maladie ciudată: oamenii încep să se transforme în monștri. Ca să supraviețuiască va trebui să se bazeze pe vecini, dar în care dintre ei poate avea încredere?

⅕ înțelegere culturală: La liber pentru toată lumea, este un horror clasic care ar funcționa și dacă ar fi plasat în altă parte a lumii. Ca să îl parafrazez pe Bong Joon-ho, avem săraci peste tot unde-i capitalism.