Mi-am petrecut ziua de ieri răspunzând la întrebări despre cinematografia sud-coreeană – ceea ce era de așteptat. În ciuda faptului că în ultimul deceniu multe statuete ale festivalurilor europene de film s-au dus în peninsulă se pare că tot un Oscar stârnește interesul publicului larg.
Ca să lovim fierul cât e cald și în formă de bărbat la frac m-am tot gândit de unde să încep cu explicațiile și recomandările și am ajungs la o concluzie tristă (și universală): deși majoritatea cinefililor sunt familiarizați cu nume ca Park Chan-wook (The Handmaiden, Revenge Trilogy), Hong Sang-soo (Right now, wrong then) și Lee Chang-dong (Burning, Secret Sunshine), până și ei ar avea o mare problemă în a identifica filme regizate de femei. Evident, asta nu înseamnă că ele nu există, ci doar că sunt faultate la banii de producție, la distribuire și, în ciuda tuturor obstacolelor anterioare, într-un final la recepție și interes. Așa că lista mea de ”101 cinema coreean” va fi dedicată lor.
Aceasta nu este o listă exhaustivă, ci personală; am ales să aloc un spațiu mai mare unor creații recente, deoarece în ultimii 5 ani a existat o veritabilă explozie de filme independente, multe intrând în selecții oficiale la festivaluri locale și internaționale (un trend îmbucurător).
Take care of my cat (2001) – dramă, regie Jeong Jae-eun
Lungmetraj de debut, un eșec de box-office dar iubit de critică și de un grup foarte select de fani care l-au ținut în cinematografe chiar și după ce distribuitorii renunțaseră la el, Take care of my cat este povestea a cinci prietene, surprinse la trecerea de la adolescență la maturitate.
* Filmul care a lansat-o pe Bae Doo-na.
Princess Aurora (2005) – thriller, regie Bang Eun-jin
Lansat în același an ca Sympathy for Lady Vengeance, Princess Aurora are relativ aceeași temă: o femeie care se simte privată de dreptate ia legea în propriile mâini. Spre deosebire de filmul Park Chan-wook, care este mai curând un exercițiu de stil, Pricess Aurora este centrat pe relațiile eșuate între personajele principale.
* Bang Ji-eun și-a început cariera ca actriță iar ultimul ei film, Method, este o disecție interesantă a jocului actoricesc.
Paju (2009) – dramă, regie Park Chan-ok
Primul film sud-coreean care a deschis festivalul de la Rotterdam, Paju poartă numele unui oraș aflat aproape de granița cu Coreea de nord și spune povestea relației complicate între o adolescentă și soțul surorii ei mai mari, liderul unui grup de protestatari împotriva gentrificării zonei.
* În rolul principal îl veți recunoaște pe pater familias al bogaților din Parasite, Lee Sun-kyun
A Reason to live (2011) – dramă, regie Lee Jeong-hyang
O tânără regizoare oferă clemență adolescentului care i-a omorât logodnicul, mânată de propriile convingeri catolice. Credința îi este însă puternic zguduită când, ani mai târziu, află că tânărul și-a ucis un coleg de clasă la scurt timp după ce a fost iertat.
* Song Hye-gyo, actrița din rolul principal, a fost cotată ca 6-a cea mai influentă vedetă a industriei coreene de către revista Forbes în 2018.
Helpless (2012) – dramă polițistă, regie Byun Young-joo
Ecranizarea unui roman al scriitoarei japoneze Miyabe Miyuki, Helpless este povestea unui bărbat într-o cursă contra cronometru după ce logodnica lui dispare fără urmă.
* Un adevărat succes la box-office-ul local, Helpless a vândut aprox 2.5 mil de bilete.
Pluto (2012) – thriller, regie Shin Su-won
Pluto oferă o viziune incomodă asupra competitivității între elevii sud-coreeni, acțiunea fiind plasată într-un liceu privat în care legea lui ”care-pe-care” primează.
* Pluto a primit mențiunea specială a juriului 14plus din cadrul festivalului de film de la Berlin.
Ordinary Couple (2013) – comedie, regie Roh Deok
O comedie spumoasă despre un cuplu care se confruntă cu realitatea ”conviețuirii” la locul de muncă după despărțire. Filmat parțial sub formatul unui testimonial pentru un documentar despre munca la o bancă, Ordinary Couple imortalizează moravurile sociale și culturale ale epocii.
* Primul lungmetraj al regizoarei Roh Deok, urmat de The Exclusive: Beat the Devil’s Tattoo, o dramă despre deontologia profesională (sau lipsa ei) a jurnaliștilor sud-coreeni.
Cart (2014) – dramă, regie Boo Ji-young
Cart este bazat pe evenimentele reale din timpul unei greve a angajatelor cu jumătate de normă ale unui lanț de magazine alimentare care fuseseră date afară înainte să poată obține normă întreagă (astfel putând cere salarii mai mari și acces la servicii de sănătate). O poveste despre inegalitate sistemică și despre situația femeilor în poziții economice precare.
* Cart a fost prezentat în cadrul festivalului de film de la Toronto.
A girl at my door (2014) – dramă, regie Jung Joo-ri
O polițistă din Seul este pedepsită pentru un incident de natură personală prin retrogradare și trimisă la o secție dintr-un orășel de provincie, unde cunoaște o fată abuzată de propria familie.
* Conținutul LGBT a filmului a dus la o limitare drastică a bugetului la $300.000, actrițele din rolurile principale, Bae Doo-na și Kim Sae-ron, acceptând să nu fie plătite.
The Truth beneath (2016) – thriller, regie Lee Kyoung-mi
Când fiica ei dispare în mod misterios, soția unui candidat politic aflat în campanie începe o investigație pe cont propriu. Un thriller cu multiple mize, The truth beneath este principial o analiză a luptei între morala publică și cea personală.
* Un tur de forță pentru Son Ye-jin, care a primit trei premii pentru interpretare.
The World of Us (2016) – dramă, regie Yoon Ga-eun
O poveste despre prieteniile din copilărie și cum sunt supuse la încercare de lumea înconjurătoare. Sun, o fată de 10 ani se împrietenește cu o fată proaspăt venită în oraș, insă odată cu întoarcerea la școală ambele fete trebuie să se confrunte cu bullying-ul colegilor.
* Câștigător al trofeului pentru cel mai bun scenariu la premiile Baeksang în 2017, considerate cele mai importante premii ale industriei cinematografice sud-coreene.
Little Forest (2018) – dramă, regie Yim Soon-rye
Bazat pe seria manga cu același nume, Little Forest este povestea unei tinere care nu reușește să îți găsească un rost în Seul și hotărăște să se întoarcă în satul natal, unde fusese crescută de mama ei singură.
* Yim Soon-rye este singura regizoare care este considerată ca facând parte din noul val coreean.
Maggie (2018) – comedie, regie Yi Ok-seop
O călătorie bizară printre firuri narative aparent disparate, Maggie începe apoteotic cu o asistentă medicală dintr-un spital îngrijorată că va fi dată afară fiindcă a făcut sex în camera de radiografie după ce niște radiografii ale unui flagrant delict apar pe birourile angajaților. Ce urmează după este greu de descris coerent, dar merită văzut.
* Filmul de debut al regizoarei, premiat cu Best Newcomer la festivalul de la Busan.
House of Hummingbird (2018) – dramă, regie Kim Bo-ra
Plasat în 1994 în Seul, chiar înaintea dezastrului generat de prăbușirea podului Seongsu, House of Hummingbird are ca punct central experiențele unei fete de 14 ani și relațiile ei cu lumea înconjurătoare, o Coreea de Sud încă prinsă între regimurile autoritariene anterioare și speranțele unei dezvoltări economice rapide.
* Câștigător a multiple premii, printre care FIPRESCI la festivalul din Ierusalim și cel mai bun film străin la Tribeca
Pisica din alcov 